Grupul Blackstone, cea mai mare societate de private equity din lume, cu active gestionate de peste 1 trilion de dolari americani, a devenit în ultimii ani unul dintre cei mai mari cumpărători ai unui tip de credit bancar care este din ce în ce mai vital pentru industria de private equity. Aceste tranzacții sunt cunoscute sub denumirea de "Transfer Semnificativ de Risc" (SRT).

Anul trecut, Blackstone s-a stabilit ca un investitor important în aceste produse riscante, care sunt asigurate prin împrumuturi pe termen scurt utilizate de managerii fondurilor de private equity pentru a încheia tranzacții, în timp ce așteaptă capitalul investitorilor lor. Prin dimensiunea sa, Blackstone și-a asumat și riscuri pe liniile de credit asociate cu propriile sale fonduri de buyout. Cu toate acestea, compania subliniază că acestea reprezintă doar un "procent cu o singură cifră" din portofoliile în care a investit.

Astfel de tranzacții sporesc riscul Blackstone, în cazul în care un investitor nu este capabil sau nu este dispus să își îndeplinească obligațiile. „Ce este neobișnuit la Blackstone este că este puțin circular”, a spus un investitor mare în SRT. „Oferă protecție asupra lor înșiși.”

Aceste afaceri evidențiază cât de complexă și interconectată a devenit industria de capital privat și cum pot apărea noi zone de risc în părțile mai puțin reglementate ale sistemului financiar. Băncile din Europa și SUA caută investitori dispuși să preia o parte din riscul de default al portofoliilor lor de credite în așa-numitele tranzacții SRT.

Prin astfel de transferuri de risc, creditorii pot reduce cantitatea de capital pe care trebuie să o dețină conform reglementărilor și astfel își pot crește randamentele. Recent, Blackstone a devenit un mare investitor în SRT-uri, care sunt asigurate prin linii de abonament, credite pe termen scurt utilizate de fondurile de private equity pentru a încheia tranzacții înainte de a primi capital de la susținătorii lor.

Jonathan Gray, Președintele Blackstone, a declarat într-o teleconferință din aprilie că grupul este un „lider de piață” în SRT-uri. El a subliniat liniile de subscriere ca un domeniu deosebit de interesant, deoarece sunt considerate investiții sigure. „Cel mai activ domeniu până acum au fost liniile de subscriere, care în ultimii 30 până la 40 de ani nu au avut practic niciun eșec. Ne place acest domeniu”, a spus el.

Here is the translated heading in Romanian:

"Blackstone respinge natura circulară a riscului și explică faptul că investitorii săi „sunt contrapărțile ultime ale riscului la care sunt expuși creditorii”. Compania a adăugat că fondurile sale „constituie un procent unic din portofoliile pentru care am furnizat SRT-uri” și că toate SRT-urile de Linia de Subscripție au fost „în portofolii foarte diversificate”.

Piața pentru aceste produse s-a dezvoltat în Europa după criza financiară din 2008, când creditorii au trebuit să respecte cerințele de capital reglementare mai stricte. Băncile din SUA au devenit mai active anul trecut, după ce Rezerva Federală a dat undă verde tranzacțiilor de relaxare a capitalului.

Asociația Internațională a Managerilor de Portofoliu de Credite estimează că anul trecut au existat 89 de tranzacții SRT la nivel mondial pentru credite în valoare totală de 207 miliarde de euro. Aproximativ 80% dintre acestea au fost credite pentru companii, restul constând în datorii cum ar fi linii de abonament, credite auto și credite de finanțare comercială.

În timp ce facilitățile de credit pentru fondurile de private equity reprezintă doar o mică parte din piața SRT, ele au devenit populare datorită siguranței lor relative. „Chestiunea legată de liniile de subscriere este că sunt o clasă de active care istoric nu a înregistrat pierderi”, a declarat Frank Benhamou, manager de portofoliu pentru transferul riscurilor la Cheyne Capital. „Ele tind să fie cotate strâns, astfel încât investitorii care intră în această tranzacție folosesc adesea un pic de levier pentru a spori randamentele.”

Datorită SRT-urilor, Blackstone este expus riscului ca marii investitori, precum fondurile de pensii și fondurile suverane, să nu îndeplinească apelurile de capital la scadența creditelor, de obicei în termen de un an. Un investitor ar putea avea probleme financiare sau ar putea întâmpina complicații precum sancțiuni sau fraudă.

Deși niciun partener limitat nu și-a încălcat vreodată obligațiile, inclusiv în timpul crizei financiare din 2008, potențialii cumpărători au ezitat din cauza diversificării mai reduse a liniilor de subscripție în comparație cu creditele corporative.

„Deși acceptăm că riscul de credit pentru liniile de abonament este scăzut, există un risc pe care nu-l putem cuantifica și evalua“, a spus un investitor care activează pe piața SRT de mai bine de un deceniu.

Propagarea crescândă a acestor produse de datorii a generat, de asemenea, temeri cu privire la reacții în lanț neprevăzute. Analiștii bancari și unii factori de decizie politică discută dacă băncile care vând SRT-uri s-au protejat complet.

În conferința telefonică din aprilie, analistul Glenn Schorr de la Evercore ISI l-a întrebat pe Gray de la Blackstone dacă explozia SRT-urilor aduce cu sine riscuri ascunse, asemănătoare celor din timpul crizei financiare globale. „Acest tip de afacere ne dă fiori, ne amintește de acum 16 ani”, a spus Schorr, referindu-se la unități off-balance-sheet pe care băncile le-au folosit în timpul crizei pentru a-și degreva bilanțurile supraîncărcate. Gray a spus că firma realizează tranzacțiile „într-un mod responsabil”.