Maganomics: Tarifele lui Trump și consecințele lor pentru economia SUA

Ideea că guvernele au nevoie de mai multe instrumente politice pentru a atinge diverse obiective politice este ferm ancorată în regula Tinbergen. Denumită după laureatul olandez al Premiului Nobel pentru Economie, Jan Tinbergen, acest principiu afirmă în esență că este necesar un arsenal de instrumente politice pentru a face o economie să crească, a furniza servicii publice și a plăti datoriile. Totuși, Donald Trump pare să se bazeze pe un singur instrument politic: tarifele vamale. "Tarifele sunt cel mai mare lucru inventat vreodată", a spus el săptămâna trecută în fața alegătorilor din Michigan. El este convins că tarifele pot calma China, declanșa un boom al locurilor de muncă în producție, plăti reducerile de taxe, reduce prețurile alimentelor și stopa dedolarizarea. Chiar și costurile crescute ale îngrijirii copiilor crede că le poate rezolva prin tarife. Lista tarifelor propuse sub numele de "Maganomics" continuă să crească. Săptămâna aceasta, Trump i-a amenințat pe John Deere, un producător american de echipamente agricole care dorește să-și relocheze o parte din producție în Mexic, cu un tarif de "200%". Analiștii consideră că el este serios cu planul său de a impune un tarif de 10% până la 20% pe toate mărfurile importate și 60% pentru importurile din China. Asta ar readuce tarifele vamale ale SUA la un nivel care nu a mai fost atins din anii 1930. Trump crede că taxele vamale ar sprijini producătorii americani, le-ar permite să creeze locuri de muncă și să reducă costurile, în timp ce ar furniza în același timp venituri pentru finanțarea altor reduceri de taxe. Totuși, această idee este doar o iluzie. Protecționismul tarifelor atrage cu siguranță alegătorii din clasa muncitoare care se tem că concurența internațională le pune în pericol existența. În realitate, însă, agenda lui Trump va dăuna mai degrabă alegătorilor cărora li se adresează. Pe de o parte, tarifele sunt plătite de importatorii americani. Costurile mai mari duc adesea la creșterea prețurilor pentru consumatori. Institutul Peterson pentru Economia Internațională estimează că planurile lui Trump ar putea costa gospodăria medie 2.600 de dolari pe an, cel mai mult suferind cei mai săraci. În plus, încercarea de a acoperi costurile ar spori presiunea asupra locurilor de muncă. Deși un studiu de lucru al Biroului Național de Cercetări Economice a constatat că războiul comercial al lui Trump din 2018-2019 a avut puțin impact asupra locurilor de muncă din sectoarele protejate, au fost clare efectele negative ale tarifelor de represalii. De această dată, agenda tarifară a lui Trump și potențialul pentru o reacție de represalii asupra exporturilor americane sunt semnificativ mai mari. În plus, politica sa ar putea elibera timp prețios al diplomaților americani, deoarece aliații ar putea înceta să le mai răspundă la apeluri. În ceea ce privește finanțarea reducerilor de taxe pe venit și pentru companii, PIIE estimează că nici măcar un tarif de 50% pe toate importurile nu ar fi suficient pentru a acoperi costurile estimate de 5,8 trilioane de dolari. Tarifele ridicate ar putea determina importatorii să se îndrepte către furnizori alternativi și exportatorii să migreze către alte piețe. Dar lui Trump îi place ideea unei "politici de toate tarifele", care ar face impozitele pe venit inutile—a concept that fits more in the mercantilist world economy of several centuries ago, when trade was less established and states were smaller. Rezultatul? Planul lui Trump ar crește deficitul și inflația. Alimente mai ieftine? Nici vorbă. Mult depinde de măsura în care Trump își va implementa efectiv declarațiile. O mare parte din zgomot ar putea fi o manevră pentru a aduce partenerii comerciali la masa negocierilor. Totuși, Trump și-a făcut un obiectiv central al campaniei sale electorale construirea unui zid tarifar în jurul SUA. Mulți alegători cred în el. Problema este că politica sa panaceu va fi mai degrabă o pastilă otrăvită pentru poporul american, economia americană și lume.