Au trecut doi ani de când MSG Entertainment – operator al locurilor de evenimente precum legendarul Madison Square Garden – a făcut senzație cu inteligența artificială. Un sistem sofisticat de recunoaștere facială a fost folosit pentru a exclude avocații care reprezintă firmele ce dau în judecată compania. Consecința? Avocații nu aveau voie nici la spectacole, nici la evenimente sportive, ceea ce a dus rapid la un litigiu civil. Avocații au intentat – firește. Și în timp ce unii spectatori ai acestui fiasco zâmbeau aprobator, un CEO a murmurat laconic: „Bine așa.”
Doch ceea ce pare la prima vedere o bagatelă deschide poarta către una dintre dezbaterile centrale ale timpului nostru: Cum influențează inteligența artificială echilibrul fin între libertatea individuală, progresul societății și interesele economice? Și mai suntem noi actorii principali ai acestei dezvoltări – sau doar figuranți?
Libertatea de a nu fi liber
Reid Hoffman, investitor în tehnologie și cofondator al LinkedIn, a abordat recent aceste întrebări într-un discurs la Londra. El s-a referit la conceptele celebre ale filozofului Isaiah Berlin: "libertate negativă" (libertatea de constrângeri exterioare) și "libertate pozitivă" (capacitatea de a acționa autonom). Ambele, spunea Berlin, sunt adesea în conflict. Democrațiile încearcă să găsească o cale prin compromisuri - cu succes variabil.
Hoffman avertizează: În timp ce tehnologiile anterioare erau în principal unelte, inteligența artificială este ceva fundamental nou. Ea decide, creează și evaluează autonom – și ar putea atât să ne ofere libertate, cât și să ne-o ia. În cartea sa Nexus, Yuval Noah Harari numește inteligența artificială chiar o „inteligență extraterestră”, care, spre deosebire de o bombă atomică, ar putea acționa autonom. Harari descrie scenarii sumbre: drone care decid singure pe cine să atace. Algoritmi care cimentează nedreptatea socială. O lume de colivii invizibile.
Doch Hoffman se opune. Inteligența artificială, potrivit tezei sale, nu poate fi doar un scenariu de amenințare. Ea ar putea deveni și „Superagentul” final al omului – dacă o folosim corect.
Superputeri pentru viața de zi cu zi
Imaginați-vă că IA ar fi asistentul dvs. personal: vă ajută să înțelegeți contracte complexe, predă matematica copiilor dvs. sau vă face un angajat mai competent. Cu sisteme precum ChatGPT, spune Hoffman, oamenii și-ar putea descoperi „superputerile” individuale - creativi, inovatori și autonomi.
Această libertate pozitivă, cum o numește Hoffman, permite fiecăruia să își valorifice potențialul într-o societate descentralizată și flexibilă. „Instrumente precum ChatGPT sunt ca un GPS pentru informație,” explică el. Fără constrângere, ci sprijin.
Însă această privire optimistă omite o întrebare esențială: Cine decide cum sunt concepute aceste tehnologii? Și cum prevenim transformarea libertății în control?
China: Latura întunecată a „superagenției”
Cine vrea să vadă cum nu ar trebui să meargă lucrurile, să privească spre China. Acolo, guvernul folosește inteligența artificială pentru a supraveghea cetățenii și a consolida un regim autoritar. Recunoașterea facială și Big Data creează o lume pe care experții o numesc „cușca invizibilă”. Ceea ce pentru Hoffman este o libertate pozitivă devine aici o carcasă retorică: beneficiul colectiv servește doar unei mici elite.
Un raport al Fundației pentru Tehnologia Informației și Inovare avertizează că China ar putea depăși în curând SUA în dezvoltarea inteligenței artificiale – dacă nu a făcut-o deja. Și atunci? Cum își apără societățile democratice valorile când sistemele autoritare folosesc inteligența artificială pentru a suprima libertatea?
Un război invizibil
Dezbaterea despre inteligența artificială este mai mult decât filosofia tehnologiei. Este o luptă pentru valori și putere. Întrebarea nu este dacă IA va determina viitorul nostru – ci cum. Vom rămâne creatorii, sau doar observatorii?
În timp ce democrațiile se chinuie să ajungă la compromisuri, China demonstrează cât de rapid poate fi abuzată inteligența artificială. Dar optimismul lui Hoffman arată că există o alternativă. Dacă folosim inteligența artificială pentru a împuternici oamenii și, în același timp, stabilim reguli clare, aceasta poate deveni cu adevărat „superagentul” - un instrument care promovează libertățile noastre individuale și, în același timp, ne conectează.
Am Ende nu este inteligența artificială nici prieten, nici dușman. Este o oglindă a deciziilor noastre. Și întrebarea rămâne: Ce vom vedea?
