Managementul datoriilor SUA: Activism sau adaptare inteligentă la piață?

Discuțiile privind politica de îndatorare a guvernului SUA devin tot mai intense. Deja în luna iunie, senatorii republicani și-au exprimat îngrijorarea față de secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, că focalizarea pe datoriile pe termen scurt, cum ar fi titlurile de trezorerie (T-Bills), ar putea oferi economiei un "șoc de zahăr". Experți de la JPMorgan, Barclays și Apollo se tem de o repetare a crizei repo din 2019, provocată de dependența puternică de T-Bills pentru finanțarea deficitului. Acum, Stephen Miran, fost oficial financiar sub administrația Trump, și economistul Nouriel Roubini își exprimă opiniile printr-un nou document. Ei argumentează că înclinația puternică a guvernului SUA către datoriile pe termen scurt echivalează cu o "relaxare cantitativă ascunsă" și împiedică abilitatea Federal Reserve de a combate inflația. Termenul „titluri de trezorerie activiste” (ATI) a fost creat de Miran și Roubini pentru a descrie gestionarea dinamică a condițiilor financiare de către Trezorerie, care uzurpă funcțiile esențiale ale Federal Reserve. Această metodă s-a dovedit a fi un factor esențial de influență pe piață în anul trecut și ar putea juca un rol semnificativ în anii următori. Extinderea deficitului bugetar, care a început sub președintele Trump și a fost accentuată de măsurile de combatere a pandemiei COVID-19, precum și de ajutoarele pentru Ucraina și Israel, a determinat Trezoreria să se bazeze mai mult pe datoriile pe termen scurt. Un raport al Congressional Budget Office (CBO) prevede un deficit de 1,9 trilioane USD în acest an, ceea ce ar putea duce la emisiuni suplimentare de datorii în viitorul apropiat. Ajay Rajadhyaksha, șeful departamentului de cercetare de la Barclays, rezumă bine situația: "Cheltuim bani ca un marinar pe uscat." Cererea ridicată pentru T-Bills sigure și lichide a permis piețelor să gestioneze bine această extindere până acum. În august trecut, guvernul SUA a anunțat că va mări considerabil licitațiile pentru obligațiunile pe termen lung, ceea ce a dus la creșterea randamentelor. Ulterior, s-a bazat mai mult pe obligațiunile pe termen scurt, ceea ce s-a dovedit a fi o mișcare de succes. Creșterea ponderii T-Bills în totalul datoriei la aproximativ 22 la sută stârnește totuși dezbateri. Treasury Borrowing Advisory Committee (TBAC) a recomandat până acum un interval de 15-20 la sută. Potrivit lui Miran și Roubini, această politică de îndatorare „activistă” ar putea împiedica programul de combatere a inflației de către Federal Reserve, deoarece reduce randamentul obligațiunilor pe 10 ani cu 0,25 puncte procentuale, echivalând cu o reducere de un punct procentual a ratei dobânzii. Rămâne de văzut ce strategie va adopta Trezoreria în următoarea anunțare trimestrială a politicii de îndatorare. Experții se așteaptă ca cererea ridicată pentru T-Bills să continue și să nu creeze tensiuni imediate pe piețele financiare. În ansamblu, se pare că politica de îndatorare a SUA poate avea succes dacă este ajustată strategic la capacitatea pieței. Perspectivele pe termen lung și discuțiile detaliate cu TBAC și participanții de pe piață rămân însă esențiale pentru a asigura stabilitatea fiscală.