- Schimb descentralizat (DEX). - Active descentralizate emise de utilizatori (UIA). - Active descentralizate cu valoare de piață fixată (MPA) sau active inteligente (Contracte inteligente). - Finanțe descentralizate (DeFi). - Pool-uri de lichiditate descentralizate (LP) și formator de piață automatizat (AMM). - Piață de predicții descentralizată (PM). - Tokenuri nefungibile descentralizate (NFT).

În blocul genesis al Blockchain-ului BitShares au fost distribuite un total de 2,412,042,197.37963 BTS către chei individuale, în mod corespunzător. Aceste (BTS) pot fi încă revendicate prin dovedirea proprietății asupra cheii private corespunzătoare. Tokenul (BTS) are o ofertă limitată care diferă de oferta circulantă (lichidă). O ofertă maximă de 3,600,570,502.10207 (BTS) a fost stabilită pe Blockchain. Aceasta nu se va schimba niciodată. Diferența inițială de aproximativ 1,1 miliarde a fost pusă deoparte pentru finanțarea proiectelor viitoare și recompensarea producătorilor de blocuri, și este accesibilă doar cu aprobarea deținătorilor de (BTS) prin sistemul de muncitori. Acest așa-numit buget de muncă este adesea denumit și rezerve. Este demn de menționat că veniturile obținute din taxele de tranzacție nu sunt partajate cu deținătorii de (BTS), ci se reîntorc în bugetul de muncă pentru a permite dezvoltarea viitoare. Nu există nicio recompensă pentru deținerea tokenului de bază (BTS) în niciun fel. În ianuarie 2021, erau puțin sub 3 miliarde (BTS) în circulație. Aceasta echivalează cu 83% din oferta maximă de (BTS) — făcându-l extrem de diluat. BitShares a fost inițial finanțat prin investiții comunitare totalizând 5,904 BTC, precum și 415,000 ProtoShares (PTS) în 2014. La acea vreme, aceasta valora aproximativ 3,6 milioane de dolari. Întreaga tokenomică a Tokenului de Bază (BTS) este disponibilă public și poate fi verificată prin blocurile Blockchain-ului.

Acest sistem reduce necesitatea mai multor confirmări ale tranzacțiilor, asigurând că tranzacțiile BitShares pot fi finalizate extrem de rapid. În schimb, delegații (cunoscuți sub numele de martori) sunt responsabili de producerea și transmiterea blocurilor, având numeroase măsuri de siguranță pentru a se asigura că acești martori acționează în cel mai bun interes al rețelei. Partea cea mai esențială a tehnologiilor Blockchain este aici denumită protocol Blockchain. Acesta definește comportamentul întregului sistem, inclusiv consecințele și efectele secundare atunci când se procesează tranzacțiile. Utilizatorii utilizează funcționalități specifice prin crearea unei tranzacții care conține o literă de interes particulară (denumită și operațiune). Deoarece Blockchain-ul, ca și depozit, stochează doar modificările incrementale (de ex. transferuri), soldul final al fiecărui cont, împreună cu alte informații, trebuie urmărit separat în așa-numitul stadiu curent. Este important de menționat că protocolul este determinist în sensul că același stadiu este generat atunci când se aplică aceeași secvență de operațiuni (așa cum este furnizată de Blockchain). Acest lucru face ca tehnologiile Blockchain să fie rezistente la manipulare și auditate. În BitShares, sunt disponibile peste 50 de operațiuni (începând de la începutul anului 2018). Fiecare dintre ele se cuplează cu protocolul Blockchain de cel puțin trei ori: Validare: În timpul validării, instrucțiunile brute (uneori denumite sarcină utilă) sunt verificate pentru consistență. De exemplu, în cazul unui transfer, ne asigurăm că suma de transferat este pozitivă. Evaluare: În etapa de evaluare, instrucțiunea specifică operațiunii este validată în raport cu stadiul curent al Blockchain-ului. În cazul unui transfer, ne asigurăm aici că suma care urmează să fie transferată este disponibilă în contul expeditorului. Aplicare: Acest pas ia măsuri în sensul că modifică stadiul curent. În cazul unui transfer, aici reducem soldul contului expeditorului și creștem soldul contului destinatarului conform sumei de tokene transferate. Exemplu: Operațiunea de transfer Luați în considerare o simplă operațiune de transfer care trimite fonduri de la un cont la altul. Aici, protocolul definește regulile de validare astfel încât să fie prevenite sumele negative. Evaluarea asigură că expeditorul nu poate transfera mai mult decât ceea ce se află în soldul contului său. Când se aplică un transfer de la Alice la Bob, Alice este creditată cu suma transferată, în timp ce Bob primește suma. Aici, transferul se referă la tipul de operațiune, în timp ce expeditorul, destinatarul și suma se referă la instrucțiunile specifice operațiunii. Evident, diferitele tipuri de operațiuni vin cu instrucțiuni diferite.